Home / Race Report / Dumbrava cu Margaritar – Race Report
Biciclete SportGuru.ro

Dumbrava cu Margaritar – Race Report

Sâmbăta ce tocmai a trecut, am participat în pădurea Comana, la Dumbrava cu Margaritar 2016, eveniment ajuns la a patra ediție.  Pentru mine a fost doar a doua prezenta, prima participare fiind una cu amintiri deloc plăcuta. S-a întâmplat anul trecut, când din neatenție am reușit performanta sa pierd un GoPro, sărindu-mi de pe pipa. Anul acesta m-am întors la locul cu pricina, ca sa-mi găsesc camera.  😛 . Glumesc. Nu mi-a trecut nicio secunda prin cap ca as putea găsi camera, însa am rămas cu frustrarea ca cel care a găsit-o n-a procedat cum as fi făcut eu. Adica s-o duca la cortul Riders Club de obiecte pierdute. Dar asta este. Marele defect al meu, este ca am pretenții de la toți oamenii sa fie la fel de cinstiți ca mine și sa nu se bucure de rău altora. Dar cum lichele sunt pe toate drumurile, am avut ghinionul ca GoPro-ul meu sa fie găsit de o astfel de persoana. 

Dupa cum bine știți, anul 2016 n-a fost unul prea grozav pentru mine, neparticipand la prea multe concursuri, practic dacă stau sa ma gândesc bine, sesiunile de antrenament au fost mai puține decât concursurile la care am participat. Așadar, îmi știu poziția fata de marea majoritate a concurenților prezenți, iar pretențiile mele la concursul de sâmbăta erau cam pe la nivelul marii.

Faptul ca localitaeta Mihai Bravu este foarte aproape București, m-a pus în situația de a fi prezent la eveniment cu aproape 50 de minute înainte de start. Lucru pe care nu-mi aduc aminte sa-l mai fi reușit vreodată. Așadar, m-am dus la cortul echipei unde, într-un final a ajuns și Alex Ciocan cu Andrei Nechita. Când l-am văzut pe asta mic (Nechita) mi-am zis în gând: Hai sa-mi trag una, sa vezi ce-i aleargă asta iarăși. Rezultatele mi-au confirmat, a câștigat din nou la elite. Merge bine moldoveanu. Bravo lui și felicitări. Aceleași felicitări și lui Pic și Poc alias Andrei Cojanu și Gerhard Dumitrescu pentru locurile 1, respectiv 2 la traseul Epic 42 de km. Astia doi sunt de nedespărțit. Si la antrenamente, și pe traseu în concurs și pe podium. Bravo tinerilor. La cat mai multe. Despre Ciocan, n-am ce spune. M-a apostrofat pe traseu, într-un fel foarte nepotrivit la momentul respectiv. Nu poți face un om “prieten bețiv” când el leșina de sete pe câmpuri. Vorbele astea se spun la terasa, la umbra, cu o berica sau un spritz în fata, nu calare pe bicicleta și cu soarele în cap. Am tot zis ca o sa am o discuție cu el mai serioasa în aceasta privința, însa din nefericire n-am avut-o pana acum. PS: Locul 3 la elite, tura de 63 de km. Chapeau Alex. Cu Adriana Ceausescu m-am întâlnit pe traseu, era pe lângă “cal”, avea o fata de mi-a fost și frica s-o întreb ce a pățit. A rupt schimbătorul și ceva spițe de la roata. Shit happens. Ti-am înțeles din plin trăirile, cunosc sentimentul. Din echipa SportGuru BCR Racing Team a mai fost la Comana și Ilie Răzvan, care a reușit clasarea pe primul loc la categorie și 10 la general, în timp ce Florin Totalca, care s-a urcat pe o sa de MTB după 3 ani și 3 luni, a venit la 10 secunde de primul loc la categorie. Bravo băieți. Prezenta mea la Comana a fost una mai mult decât modesta. Practic mai bine tac din gura și merg pe burta. 😀

La fel ca și anul trecut am ales sa fac 2 ture, mai exact 42 de km. Simt ca păcălesc pe cineva dacă m-as fi dus la tura de 21 de km. Daca și pe plat aleg traseul cel mai scurt, pai mai bine nu ma mai trezesc și stau acasă liniștit la aer condiționat. Deci, indiferent cât de cald va fi afara, dacă traseul este plat, nu ma veți vedea vreodată înscris la cel mai scurt traseu. Ma repet. Nu din considerente tactice, ci pur și simplu nu vreau sa vin sa ma dau 21 de km. Dupa ce ca nu am timp sa ies la antrenamente, mai fentez și la concursuri. Deci, exclus.

Traseul, îl știam destul de bine de anul trecut. Deci, știam ca vor fi și porțiuni valonate la inceput (cățărări ar fi prea mult spus), însa nu ma așteptam sa-mi taie benzina atât de repede. Practic după prima urcare, pe care am insistat s-o fac pe bicicleta (deși marea majoritate alergau pe lângă ele), am rămas fără suflu. Inca de la start m-am așezat bine. Am clipsat repede și de pe asfalt deja am luat roata individului care conducea plutonul. Mergea într-un ritm care-mi convenea, însa exact cum s-a ieșit de pe asfalt am fost depășiți. M-am ambiționat sa-i iau roata și acestuia, dar m-a gâfâit putin. Norocul meu, a fost ca s-a intrat imediat în pădure și acolo individul a lăsat-o mai moale, având timp sa-mi revin putin. Eram într-o poziție total noua mie. Nu sunt obișnuit cu prezenta în fata și fix acest lucru m-a făcut sa analizez prost următoarea porțiune a traseului. Îmi făceam tot felul de scenarii în minte, dacă sa trag tare acum sa scap de ei, sau sa stau la tatonare sa le vad nivelul. Acum când stau și ma gândesc ce porcarii aberam îmi vine sa-mi trag și una. Zici ca eram ciclist pro în etapa de Il Giro și așteptam ordinele de la echipa. Nici nu m-am obișnuit bine cu umbra pădurii ca deja un șanț făcut de un tractor sau căruța ma face sa pierd minim 10-15 poziții. In disperarea mea sa stau aproape de primul loc, am analizat greșit o porțiune a traseului și ca sa nu ma înșir pe acolo riscând sa ies în viteza din acel canal, am preferat sa trag de frâne și sa ies safe. Norocul meu este ca cei din spate avea minim 15 metri și m-au putut evita, altfel ieșea deranj și pentru mine și pentru ei. M-am speriat putin atunci, pentru ca ma vedeam deja plonjând prin boschetii aia și nu ma vedeam ieșind prea bine dintr-un contact direct cu ei. Pana am realizat eu ce s-a întâmplat, cred ca ajunsesem la coada plutonului, iar șaua se ridicase de vârf. Simțeam disconfortul ei din plin, însa tot atunci am realizat ca am uitat inbusul în mașina. Tot entuziasmul meu de a fi în fata s-a dus odată cu acel șanț. N-am mai putut recupera și din motiv ca au urmat fix porțiunile traseului care le “iubesc”. Partea valonata. N-am reușit sa-mi țin pulsul sus sub nicio forma. Mi s-a părut ca este din ce în ce mai cald, iar High5 meu din bidoane se tot termina. Am băut 2 bidoane a câte 0.75 ml de isotonic într-o tura și deja ma gandeam cât mai am pana la următorul punct de hidratare. M-a terminat. Simțeam deshidratarea pana în glezne. Ma luase și o durere de cap de îmi venea sa o iau pe arătura, ușurel spre zona de finish, însa aveam atât de mult de mers prin soare, încât am considerat ca mai bine e tot pe traseu. Am terminat prima tura în 1:26:20, urmând ca pe a doua s-o termin în 1:34:36. Durerea de cap a trecut de abia ca când am reușit sa-mi umplu bidoanele cu apa și sa beau cam jumate dintr-unul. Nu știu cum, dar pana la finish, am reușit sa le termin și pe astea. Am băut în 42 de km 1.5 litri de lichide și când ma gândesc ca am ajuns la finish leșinat de sete, parca nu-mi vine sa cred. Timp final oficial 3:00:21, locul 25 la categorie, timp efectiv de pedalat 2:46:54. Mi-am demonstrat încă o data ce știam. A început sa-mi fie frica de efort. Nu ma mai pot motiva sa trec anumite praguri de efort și asta ma enervează la culme. Anul trecut trageam ca un câine pentru orice metru pe care-l înaintam, acum dacă ajung cu pulsul la 166-170 bpm ma dau jos de pe bicicleta. Lipsa condiției fizice și a antrenamentului fac sa ajung la asemenea trăiri. Sper sa vina și zile mai bune și sa îmi pot reveni, altfel, concursurile nu vor fi decât niște plimbări într-un ritm mai susținut.

Tin sa felicit Riders Club și pe Jughi in special pentru organizare. Ati reușit sa faceti traseul sa fie in mare parte pe la umbra, altfel jumătate dintre noi eram leșinați. Felicitări.

Pentru mine, urmează Cursa Campionilor, pe 13 August. Perfecta ocazie sa vedem dacă sudura cadrului va tine. :D. 

Foto: @Mihaela Delea
Biciclete SportGuru.ro

About Robert Dorobantu

Stiti momentele acelea din concursuri, pe cele mai grele catarari, cand iti vine sa arunci bicicleta in cea mai adanca prapastie? Si fix in aceleasi momente stai si te intrebi: de ce naiba n-am stat eu acasa intins pe canapea? Acelea sunt momentele care ma fac sa ma intorc de fiecare data pe bicicleta. Fiecare pedala data si fiecare strop de transpiratie cazuta pe frunte, fac din acest sport, ceva ce nu se poate descrie in cuvinte.

Check Also

Road Grand Tour – Cursa Campionilor – Race Report

13 August 2016. Weekend prelungit. București, Blvd. Unirii. 20 de grade Celsius. Road Grand Tour – ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.