Home / Race Report / Dumbrava cu Margaritar – Race Report
Biciclete SportGuru.ro

Dumbrava cu Margaritar – Race Report

 

Stau de jumătate de ora în fata unui word și n-am tastat nici măcar 5 cuvinte. Ar trebui sa scriu un Race Report despre concursul de sâmbăta de la Comana, Dumbrava cu Margaritar. Inca de la început as vrea sa subliniez atenția pe care organizatorii au acordat-o si acestui concurs. Chiar nu aveai cum sa alegi un drum greșit. A fost un traseu impecabil, chiar si in zona arata. A fost marcat in abundenta. Riders Club, jos palaria. 

Cuvintele nu le am la mine în aceasta dimineața, cum nu prea am mai avut nimic la mine după ziua de sâmbăta, dar o sa vedeți de ce. O zi care se anunța buna. Am ajuns în localitatea Mihai Bravu in jurul orei 10:00, mai devreme ca niciodată. Mi-am pregătit bicicleta, am montat GoPro pe pipa (prima oara când o montez acolo, pana acum o puneam ori pe ghidon, ori pe casca). Îmi ridic kitul de participare, mi-l montez, ies la încălzire și ma așez la start. 3, 2, 1 si poc. Se pleacă. Tare, ce de obicei. Il vad undeva în fata mea pe Laurentiu Bogdan, cu care m-am și salutat la start. Știam ca merge bine și mi-am propus sa ma lipesc de el pana se iese pe offroad, altfel șansele sa țin aproape s-ar fi diminuat simțitor. Ajung în roata lui și merg asa pana la prima urcare mai serioasa, imediat după o curba strânsa la dreapta. Cele aproape 100 de kg ale mele si lipsa antrenamentelor de anul acesta s-au simțit cu vârf și îndesat. L-am pierdut. Si n-ar fi fost asta problema, însa eu era leșinat. Îmi era foarte sete, aveam gura deja uscata de la cât praf am înghițit, pulsul nu ma ajuta deloc, auzisem și niște zgomote ciudate la lanț. Am zis ca nu este un moment rău sa ma dau la o parte de pe traseu, sa beau ceva, sa verific ce s-a întâmplat la lanț și sa-mi trag si sufletul. Lanțul sărise de pe rotita schimbătorului de viteze. Ma mir cum nu l-am rupt, din nou ca la Campulung. Eram deja imun la ghinioane, anul asta fiind de cosmar. La un moment dat, unul din cei care m-a depășit chiar ma intreba: “Robert, de data asta ce-ai mai patit?” :))). Nu știu cine era, nu am apucat sa vad cine este, dar cu ocazia asta tin sa-l salut. Știu ca i-am răspuns ceva, dar nu stiu daca m-a auzit. Rezolv problema cu lanțul si imi continui concursul. Nu stiu cum au simtit ceilalti temperatura din ziua de sâmbăta, insa mie mi s-a parut incredibil de cald. Umbra padurii m-a facut sa nu abandonez concursul inca din prima tura. Am avut la mine 2 bidoane, unul cu isotonic, celalalt cu apa, insa mi-a cam fost frica sa beau prea mult din ele, pe motiv ca nu stiam unde sunt punctele de hidratare si nu știam dacă găsesc apa acolo, ori ba. Dupa calculele mele si la ritmul cu care mergeam, ar fi trebuit sa-mi ajungă apa pentru primul tur. Strategia fiind sa opresc pentru umplerea bidonului in tura a doua. Tin sa precizez ca m-am înșelat amarnic. Daca la Campulung unii concurenți s-au plâns de lipsa apei la punctele de hidratare, la Dumbrava cu Margaritar am văzut ca a fost apa din belșug pentru toată lumea, chiar si in al doilea tur. Termin primul tur cu jumătate de bidon cu apa. Numai bine, cat sa-mi ajungă pana la km 10 unde se afla primul punct de hidratare. Începusem deja sa ma obișnuiesc cu căldura si am simțit ca pot o idee mai tare. Lățimea traseului si impecabila marcare a acestuia mi-a permis sa încep ușor sa mai depășesc din concurenți. Chiar ma simțeam bine si eram bucuros ca n-am mai avut probleme cu bicicleta. Am crezut ca am scăpat de ghinioane, însa nici nu-mi termin bine gândurile, ca îmi îndrept din greșeala privirea către pipa. Parca ceva lipsește, dar nu-mi dau seama ce. GoPro-ul. NU POT SA CRED !!! L-am pierdut. M-ai aveam 7 km pana la finish. Aveam doua variante, sa termin concursul, si sa mai fac o tura ca sa-l caut, ori sa ma întorc și s-o iau înapoi pe traseu. Am ales varianta a doua, fiind convins ca l-as găsi mai repede daca ma întorc. Toată lumea m-a întrebat ce s-a întâmplat? Eram singurul care faceam traseul invers. Unele fete de la punctele de control chiar m-au minunat: – “Ce faci? Te duci în recunoaștere?” Serios? O alta fata: “Ce bine daca aveai GPS, te uitat pe unde ai venit si poate il găsești.” In momentul ala, am crezut ca imi bubuie capul. Dupa ce ca eram un car de nervi ca nu găseam GoPro-ul, vine si fatuca asta cu o remarca demna de o medalie. Pai mai fata, daca sunt pe un traseu de concurs, care este marcat, ai impresia ca as avea nevoie de GPS? Ti se pare ca as fi retardat incat sa nu ma pot lua dupa săgeți si sa găsesc traseul inapoi? Bineînțeles, toate aceste vorbe au fost spuse doar in mintea mea. Nu avea niciun rost sa-mi vars nervii pe fata respectiva, deși dacă ar fi si gandit putin înainte sa deschidă gura, n-ar fi stricat. Mi-am spus ca dacă vreau sa am o șansa sa-l gasesc, trebuie sa refac traseul la pas, nu pe bicicleta. As fi trecut prea repede si erau sanse mari sa trec pe langa el si sa nu-l vad. Asa ca, 14 km pana la start, am mers pe langa bicicleta, insa din păcate, n-am reușit sa-l vad. La impactul cu pamantul, o fi sarit in boschetii de pa marginea drumului, l-o fi gasit cineva si n-a vrut sa-l inapoieze… nu stiu. Cert este ca am facut, ce am facut si s-a terminat prost si acest concurs. Cine a spus ca, atunci cand iti doresti un lucru foarte mult, n-o sa ai parte de el, a avut dreptate. Mi-am dorit atat de tare acest GoPro, incat s-a dus pe apa sambetei. Nici macar n-am apucat sa-l platesc. 🙁 Insa, mulțumesc încă o data www.xtremvideo.ro pentru bateria suplimentara pe care mi-ati daruit-o, insa se pare ca va dezamagesc cu aceasta veste. S-a pierdut. imi pare rau. 🙁 Nu cred ca mai am vreo șansa sa-mi recuperez GoPro-ul, insa dacă cumva stiti ceva de el, am rugămintea sa mi-l înapoiați. Știu sigur ca ii este dor de mine, cum si mie imi este dor de el si îl vrea inapoi, acasă. GoPro 3+ Black Edition, cu battery bacpac și card de 64 gb. Știu, o sa ziceți: lasa-l naiba, ca e doar o camera. Știu, aveți dreptate, dar era camera mea. Ma simt ca un copil care si-a pierdut jucăria favorita. :((
Biciclete SportGuru.ro

About Robert Dorobantu

Stiti momentele acelea din concursuri, pe cele mai grele catarari, cand iti vine sa arunci bicicleta in cea mai adanca prapastie? Si fix in aceleasi momente stai si te intrebi: de ce naiba n-am stat eu acasa intins pe canapea? Acelea sunt momentele care ma fac sa ma intorc de fiecare data pe bicicleta. Fiecare pedala data si fiecare strop de transpiratie cazuta pe frunte, fac din acest sport, ceva ce nu se poate descrie in cuvinte.

Check Also

Road Grand Tour – Cursa Campionilor – Race Report

13 August 2016. Weekend prelungit. București, Blvd. Unirii. 20 de grade Celsius. Road Grand Tour – ...

5 comments

  1. Aoleooo.. sa pierzi camera. Si GoPro pe deasupra. Eu am o camera mai ieftina si totusi are o ''lesa de siguranta" ca sa nu dispara daca se rupe suportul. Odata a ramas atarnata in ea cand a sarit din socket la o coborare in viteza pe pietris. Totusi trebuie acceptat ca genul asta de camera de sport e supusa uneori la niste conditii incredibile. As zice sa nu o abandonezi si sa reiei la pas tot traseul. Mai putin daca un binevoitor nu a luat-o deja. Imi pare rau ! Si fa o revizie calumea la bicicleta. Prea multe probleme.

  2. Suportul asta nu avea niciun fel de ''lesa de siguranta", mai ma duc azi o tura sa vad daca am mai mult noroc. Referitor la revizie, tocmai ce fusese cu o zi inainte. Rotita aia la schimbator, cred eu ca trebuie schimbata ca a cam inceput sa aiba joc.

  3. La cat de mult suflet pui in sportul asta as zice ca meriti o bicicleta noua ! In plus un GoPro e o groaza de bani. Ma doare pe mine sa stiu ca l-ai pierdut. https://www.youtube.com/watch?v=-100c1coEQs

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.